22 iunie în Rusia: Ziua Memoriei și Durerii

Consulatul General al Federației Ruse la Constanța

Data de 22 iunie este înscrisă în calendarul datelor memorabile și comemorative din Rusia drept Ziua Memoriei și a Durerii, cea mai tragică, cea mai neagră zi din istoria modernă a poporului său. A fost anume această zi, în 1941, când cea mai puternica în lume, la acel moment, mașină militară a Germaniei hitleriste, cu sprijinul contingentelor militare din țările-satelit (Italia, România, iar ceva mai târziu și Ungaria, Slovacia, Finlanda și Norvegia), precum și a "voluntarilor" din mai multe țări occidentale ocupate în cadrul diviziilor SS, a invadat Uniunea Sovietică, și a început un război, care a dus la pierirea a 27 de milioane de cetățeni URSS.

Din primele zile și săptămâni ale războiului, poporul sovietic a manifestat miracole de rezistență și eroism, cum a fost în Cetatea Brest asediată, la posturile de frontieră și în multe alte locuri. Oamenii s-au luptat până la ultima picătură de sânge, apărând Patria lor, pentru că din primele zile ale bătăliei sângeroase împotriva ciumei brune, în toată modalitatea sa tragică, lupta s-a definit ca una pe viață și pe moarte. Obsedați de ideile supremației rasiale, naziștii intenționau să desfășoare acțiuni fără precedent, acum clasificate drept "genocid" și " epurări etnice", deportări în masă și înrobire a unor întregi națiuni.

Detaliile acestor intenții criminale sunt acum cunoscute din nota de serviciu a doctorului E. Wetzel adresată lui A. Rosenberg, Ministrul pentru teritoriile ocupate din Est, "Comentarii și Propuneri privind Planul general Ost", din 27 aprilie 1942.

În acest document, cu pedantismul și temeinicia germane, sunt planificate măsurile de "lichidare" a 5-6 milioane de evrei, chiar înainte de începerea operațiunii generale de relocare a "localnicilor nedoriți din punct de vedere rasial". Nota descrie, de asemenea, în detaliu măsurile împotriva popoarelor slave: 65% din ucraineni, 75% din belaruși, precum și 85% din polonezi și 50% din cehii urmau să fie supuși evacuării forțate în Siberia de Vest. Cei rămași urmau să fie supuși "germanizării", ceea ce i-ar fi privat de propria lor identitate națională.

Un punct separat în documentul lui E. Wetzel se referă la "propunerile" doctorului în științe antropologice W. Abel de a-i extermina în totalitate pe ruși sau de a "germaniza" o anumită parte a acestora. Însuși autorul notei consideră asimilarea "nedorită din punct de vedere rasial" și propune să fie luate măsuri pentru a reduce fertilitatea și rata natalității, nu numai la ruși, ci și la "popoarele prolifice din Caucaz". Aceste măsuri includeau și promovarea sterilizării voluntare, reducerea la minimum a formării medicilor ruși implicați în tratamentul sugarilor, pentru a crește mortalitatea infantilă.

Implementarea practică a planului “Ost” este bine cunoscută. Peste 13 milioane de victime din rândul cetățenilor sovietici pașnici, inclusiv cei care au murit de foame în Leningradul asediat, au fost torturați la moarte în lagărele de concentrare. Cei care au decedat în timpul muncilor forțate în Germania. Cei exterminați în timpul bombardamentelor și atacurilor asupra orașelor pașnice, în timpul masacrelor în masă ale celor care formau populația satelor întregi din teritoriile ocupate executate de torționari și polițai-colaboraționiști, printre care se distingeau prin bestialitate și atrocități deosebite adepții lui S. Bandera din așa-numita Armată Insurecțională Ucraineană. De exemplu, în Belarus a pierit aproape fiecare al treilea locuitor.

Cele spuse mai sus demonstrează clar și evident că pentru popoarele URSS lupta împotriva ocupanților germani și a slujitorilor lor a fost singurul mijloc de supraviețuire, de a-și păstra libertatea și speranța pentru un viitor mai bun. De fapt, Armata Roșie și poporul sovietic, zdrobind "reptila fascistă", au contribuit decisiv la Victoria coaliției antihitleriste, care a deschis calea spre pace și dezvoltarea democratică pentru toată Europa, iar pentru popoarele de pe alte continente – spre eliberarea de sclavia colonialismului.

Pe 22 iunie, întreaga Rusie și popoarele altor state independente, constituite pe teritoriul URSS, își pleacă capetele în tăcerea plină de jale, aducând omagiu memoriei atât tuturor victimelor crimelor fasciste contra umanității, cât și eroilor de război care și-au dat viața în numele viitoarei Mari Victorii.